douazecisiunu

[m-am gandit sa mai scriu ca sa-mi fac norma lunara ]

 

- Aaaa! Pai se insurubeaza!!!

- NU se insurubeaza!… Se baga direct! Se infige….

 

Ca sa celebreze victoria ei de la BAC (9,50 la mate si 9, 50 la geogra ) sor-mea si cu niste colege/prietene au facut ceea ce planuisera sa faca dupa examene: si-au tras cercel in nas!

Ma gandesc daca ceva asemanator se va intampla dupa examenul de admitere. Daca o intra pe loc bugetar la ASE…  

1. Vreau mai multa verdeata! Mai multi arbori pe marginea drumului, mai multa iarba, mai multe locuri unde sa sezi, fara sa inspiri gazele de esapament. Initiativa primarului sectorului 3 e admirabila, dar ce folos daca iesi in fata blocului si respiri dioxid de carbon cu monixid de carbon cu [a se insera poluant] ? 

 

2. Cazinourile. Nu stiu cat de mult a crescut nivelul de trai, nu stiu unde sunt bogatasii Romaniei, dar nu inteleg  ce-i cu cazinourile. Sunt peste tot! Langa Casa Scanteii, in cartierele muncitoresti, in centru, in hoteluri, pe langa hoteluri, in loc de hoteluri.

Aveam si eu o librarie in cartier – aia din spate de la McDonalds – si au transformat-o in cazino. La 50 de metri departare era o agentie imobiliara. Acum e alt cazino. In centru, vizavi de Intercontinental era un restaurant vai mama lui. Nu numai ca nu intra lumea, dar ieseau chelnerii afara- probabil sa ia aer. Acum, tot cazino. Chiar nu stiu ce-i cu ele! O fi un nou tip de afacere de familie? O fi ultima dorinta din testament?  O fi o noua moda: daca in trecut era musai sa-ti faci un butic, acu e musai sa ai cazino? Nu stiu dar astept sa fiu luminata ( cu neon roz si vernil ) si iluminata.

 

3. Haosul arhitectonic din Bucuresti.

Am fost in  Paris. m-am urcat sus, in cupola bisericii/basilicii Sacre Cour si puteai vedea pana hat departe cum se intinde metropola. O mare de cladiri, toate la acelasi nivel. Exceptie turnul Eiffel si cartierul ala nou din betons i sticla pe care aprizienii il regreta amarnic. In rest nimic. O mare de case.

Am fost in Florenta. Am privit din Domul Santa Maria del Fiore. Aceeasi chestie. O intindere de acoperisuri caramizii, toate la acelasi nivel. O splendoare.

Am fost in Cluj. Centrul vechi tot asa e …toate casele la acelasi nivel.

Traiesc in Bucuresti, acest oras care e al doilea din lume dupa Las Vegas in ceea ce priveste numarul de cazinouri. Un oras al tuturor (toti vin sa munceasca, sa se afirme aici) si al nimanui. un oras in care un turn de sticla si beton rasare linistit langa o biserica veche,
monument al orasului. De fapt, se pare ca asta e o preferinta. Langa
Biserica Armeneasca, un turn. Langa Catedrala Sf Iosif, un turn. Oare unde urmeaza sa fie pus urmatorul turn caci nebunii stim unde sunt ?!!

E bulevardul ala  care se intinde la Piata Alba Iulia pana  la poalele Casei Poporului, ala care cica e  mai mare cu 50 de cm decat Champs Elizeee. [Mare branza! De parca lumea o sa vina sa se plimbe pe el si o sa lase uitarii cel mai faimos bulevard parizian]. Are si de-o parte si de alta blocuri estetice in comparatie cu cele din Salajan sau Pantelimon. In spateel lor se afla inca un rand de blocuri. Apoi urmeaza casele. Case vechi din anii 40, chiar din anii 20. [ Lucrez la o societate de asigurari si stiu conditiile de asigurare pentru o cladire din 1918 toamna].

Blocuri coexista langa case, langa cladiri noi, din astea care reflecta lumian si mai adauga un grad doua la frigul de afara, langa monumente. In Bucuresti se construieste haotic si nu e nimeni care sa spuna:

– Bah, cum sa ridici tu aci cladire de birouri, langa biserica? Ce? Ai angajatii asa de credinciosi? Tu nu vezi ca sta ca nuca-n perete?? Ca -mi ia toata privelistea? Du-te mai bine la Policolor, si asa e camp acolo. Scapi si de traficul din centru! 

Cand eram mica imi placea Intercontinentalul si nu intelegeam ce spunea mama prin "efectul de cos". Acum nu inteleg altii. 

Saptamana trecuta, maica-mea pleaca la training undeva in muntii Tatra. Inainte de a pleca, mi-a lasat sarcina sfanta de a ma duce la service la 2 zile dupa plecarea ei (dubios…) pentru a-i scoate harbu…aaa…masina! Mi-a pus in mana un card, m-a anuntat ca e plin de bani si ca tot ce trebuie sa fac e sa ma duc in Pantelimon si sa platesc. Eu mai fusesem pe la service-ul ala si imi aminteam ca data trecuta am platit cash. In plus, contabila(?) nu parea a fi una din acele doamne care au un cititor de carduri (sau cum s-o numi), dar mama stie mai bine…

Ma duc acolo si …mi-e lene sa redau conversatia, nici nu am smiliurile necesare la indemana, dar ca sa trec direct la subiect, tipei i-a cazut fata cand i-am aratat cardu si am intrebat-o daca se poate plati cu el – a fost genul ala de privire, peste ochelari…

- Ok, nu se poate cu cardu, dar daca va virez banii in cont? Aveti un ..IBAN?

Si iar am avut parte de acea privire goala.Si lunga.

Deja incepuse sa-mi creasca temperatura gandindu-ma la sucursalele de banci din Pantelimon pe care nu le cunosc si la comisioanele de retragere si la drumul pana in celalalt capat al orasului unde imi petrec orele de vara.

Ii spun ceva gen "I’ll be back!"- cu o privire de Terminator, glasul nu cred ca mi-a iesit – si ies. Am avut noroc. Am gasit ceva aproape, am scos banii, m-am intors si am inceput repriza a doua.

Tanti cere numele "ridicatorului"/delegatului/ceva in gen si ii dau datele din buletin. Dupa ma gandesc ca ar fi bine sa-i explic ca eu nu o sa iau masina. Eu doar o sa platesc pentru ea. Cheile, talonul, masina vor fi ridicate de sora mea mai mica mai tarziu.  Aici, chiar ca i-a picat fata. As fi vrut sa-i explic ca asa procedam noi: ne impartim treburile in mod egal: una duce masina la revizie, alta plateste pentru ea, alta vine si o ia. Ma gandesc ca daca i-as fi spus si ca mama se va intoarce ca sa dea bacsisul bine meritat al mecanicului, ar fi avut subit nevoie de mai mult aer.

 

Voce masculina, usor ragusita:

- Bah, da-te-n pizda mea!! (….) Vii maine, da?? Ca daca nu vii, vin dupa tine! …. 

Celalalt,  mai in varsta, arunca pietrele din maini:

- Bah! Bah! Ia alea de acolo! Ia-le ca nu stii cu cine ne intalnim! Costele, asculta de nepotul tau!! Vii maine, da??

Amandoi aveau pietre in maini, amandoi erau afumati si faceau galagie pe o raza de 20 de metri.

Pentru continuare vizitati cartierul Dristor.