Statut
15 iunie 2010, 14:51
Filed under:
Personal
Dacă sunt victimă, atunci tot eu sunt şi călău. Propriul meu călău.
Ori amândouă, ori niciunul.
Cum e cu statuia
24 martie 2010, 21:24
Filed under:
Diverse
“I-am spus sa nu se oboseasca, ca nimeni nu o sa-i ridice statuie !!”
Tonul avea superioritatea si siguranta unei persoane care “se obosise” in trecut si care in prezent nu avea statuie.
De ce sa te obosesti cand la sfarsit nu ai statuie? Nu se cuvine oare ca orice actiune care solicita omul dintr-un punct de vedere sau altul sa se incheie cu recunoasterea meritelor dar mai ales cu ridicarea statuii?
Ce intelege lumea prin “nu- ti ridica nimeni statuie” ? Si de ce toata lumea vrea o statuie? Sau mai multe?
Toata lumea vrea sa fie apreciata – ceea ce e normal- si toata lumea ar vrea sa fie indispensabila intr-un context dat – ceea ce e iar e normal. Adica tine de natura umana.
Dar statuia neridicata inseamna “orice si oricate ai face, nu esti de neinlocuit”. Nu esti indispensabil. Se poate si fara tine. Mai prost, mai incet, mai roz, dar se poate. Sau mai bine, mai repede, mai eficient . Sigur ca o sa-ti ducem lipsa dar putin timp. Multumim. Uite o schita a statuii care nu va fi .
De ce sa fie inaltarea statuii o piedica daca tu vrei sa faci un lucru, acel lucru? Daca iti face placere? Daca pare greu si te solicita si altii inaintea ta nu au reusit? Daca pentru tine merita, stiind ca la final nu o sa ai statuie? De ce?
It’s happening as we speak
4 noiembrie 2009, 00:38
Filed under:
Personal
And I’m getting older.
Am trait s-o vad si p-asta
1 noiembrie 2009, 18:07
Filed under:
Personal
Azi a fost ziua in care 3 tigancuse mi-au furat cele doua
pungi – una cu plastic, alta cu hartie – pe care vroiam sa le bag in containerele de
reciclat .
E clar…in 2012 o sa se dea
spargere la
librarie si o sa se fure tot ce se
poate de Tolstoi, Nietzche si Istoria literaturii romane de Calinescu.
Prima data nu se uita
(aparent, weblog-ul nu stie sa publice retroactiv)
Cutremurul din ’77 l-a prins pe unchiu-miu (pe atunci avea frageda varsta de aproximativ 11 ani) pe fotoliul mare din sufragerie, cel sprijinit de perete si cu un ceas cu cuc deasupra. Cum au inceput vibratiile, a inceput si unchi-miu sa se legene o data cu ele si sa debordeze de entuziasm si voie buna:
- Primul
cutremur din viataaaa meaaaa, primul cutremur din viata meaaaa!
Bunica il privea
ingrozita de sub toc, gandidu-se ca daca pica ceasul ala cu cuc, va fi primul si ultimul cutremur din viata lui!
Azi n-a fost nici un cutremur – cel putin pentru mine, caci pentru sefu a fost o mica zgaltaiala. Toata dupa-amiaza mi-au sunat in ureche vorbele lui unchiu-miu, cu o mica
modificare : "Prima
demisie din viata meaaaaa, prima demisie din viata meaaaa!"
Oz. Vrajitorul din OZ
31 august 2009, 21:29
Filed under:
Personal
Asta seara am fost Toto. Si catelu meu a fost
Dorothy . Si mergeam amandoua pe Cararea de
Aur care era din
caramizi galben aurii, care caramizi erau de fapt
pufuleti . Si Dorothy a mancat, una cate una, toate caramizile.
PS: Oz-ul era intr-adevar verde, dar nu era la capatul drumului, ci de-a lungul Cararii de Aur, ceea ce ma face sa cred ca eram de fapt pe
Centura de Aur a Oz-ului /:)
Teritorii necunoscute
25 august 2009, 23:44
Filed under:
Personal
Mi-e frica sa ma uit sub pat. Sentimentul a revenit dupa mai bine de 19 ani – brusc.
De fapt…cand eram mica nu mi-era frica sa ma uit sub pat caci un aveam un sub pat. Acolo erau sertarele si in ele ciorapii si atat.
Dar acum. la
24 de ani , mi-e frica sa ma uit. De vreo
sase luni , de cand cu noul pat, ceva dubios se petrece printre cutiile de sub patul meu. Sex – printre altele! Cel putin asa cred, caci se aud miscari ritmice si miorlaielile dezprobatoare ale pisicii (felete mele sunt cam lesbiene). Pe langa sus numita activitate, am auzit si zgomote " de
ingropat " (posesorii de pisici stiu la ce ma refer) si, in seara asta, cand am descoperit o farama de cartof pe covorul meu si mata a disparut subit la stanga, am inteles ca exista un teritoriu misterios, plin de surprize, in care se prea poate sa gasesc si
dinozauri disparuti .
Si tu Brutus?
Eu (care cred ca dictonul "Vedi Napoli e mori" inseamna de fapt ca nu mai scapi cu viata de acolo) :
- Mie mi-e frica sa merg la Napoli.
El:
- Si mie….
Razboiul bunicii
11 august 2009, 23:32
Filed under:
Personal
Bunica mai are putin si declara razboi pantalonilor mei! Tuturor pantalonilor mei! Daca furia se va dezlantui, nimeni nu vor scapa intreg: nici ei, nici eu.
Bunica nu intelege de ce ma vede in
pantaloni cand afara e cald si frumos, vreme numai buna de fusta – nici eu nu inteleg asta uneori, dar dimineata, la 6, cand trebuie sa ma trag afara din pat, imi amintesc brusc motivul.
Bunicii insa ii e greu sa inteleaga asta. Nici n-ar sta sa-i explic.
"Iar esti in pantaloni?!". Asta este primul lucru pe care il spune cand ma vede. De ceva timp nu s-a mai rezumat la intrebari pseudoretorice, ci a trecut la actiune: imi face fuste. In clini, drepte, business, mai putin business, bunica promoveaza cum poate fusta in fata nepoatei.
Si daca nu o
sa ma vada in ele – sau daca nu o sa le vada la
spalat – atunci presimt ca o sa puna mana pe foarfeca de croitorie si o sa taie raul de la
radacina .
Ca-n telenovele
11 august 2009, 23:02
Filed under:
Personal
Ziua in care afli ca
seful tau nu e seful tau, ci (doar) colegul tau….